Oasele umane, folosite pentru a crea bijuterii în Epoca de Piatră

Descoperirea este una de senzație, pentru că obiectele sunt simple bucăți de os cu unul sau mai multe șanțuri crestate pe suprafață.

Pandantivele din os uman ridică multe întrebări: din ale cui oase au fost făcute și cum au fost dobândite oasele? Oare cei care purtau pandantivele cunoșteau proveniența oaselor?

• Singura relatare „de la fața locului” dezvăluia data exactă în care orașul Pompeii a fost distrus
• Arheologii chinezi au dezgropat o armură excepțională din 6.000 de solzi. Cui a aparținut?

În timpul săpăturilor arheologice efectuate în anii 1930 pe insula Yuzhniy Oleniy Ostrov de pe lacul Onega, nord-vestul Rusiei, au fost exhumate rămășițele unor persoane și diverse obiecte, din 177 de morminte, indică Eurek Alert.

Oamenii ca materie primă pentru obiectele decorative

Pe baza pandantivelor din dinți de animale și a sculpturilor în miniatură, elanul eurasiatic, castorul și ursul brun au fost animale importante pentru acești oameni. Printre pandantivele dentare se aflau pandantive din os ale căror forme nu făceau posibilă identificarea speciei. Proiectul de cercetare Animals Make Identities de la Universitatea din Helsinki investighează semnificațiile animalelor din culturile din epoca de piatră pe baza ritualurilor funerare.

Profesorul asociat Kristiina Mannermaa, conducătorul proiectului și colegii săi au trimis pandantive osoase găsite în morminte la unitatea de cercetare BioArCh de la Universitatea din York pentru a fi analizate folosind tehnica zooarheologie prin spectrometrie de masă (ZooMS). Cu ajutorul spectrometriei de masă, tehnica identifică specii din peptide, sau aminoacizi, extrași din proteinele conținute în mostre extrem de mici de os.

Rezultatele au fost o surpriză: 12 din 37 de probe s-au dovedit a fi umane. Pe baza studiului, restul pandantivelor au fost realizate în principal din oase de elan și bovine. Pandantivele din oase umane sunt bucățele de oase lungi sparte de diferite dimensiuni, cu una sau două șanțuri tăiate în ele. Acestea provin din trei morminte, dintre care unul conținea doi indivizi decedați. Pandantivele au fost găsite în principal în același context cu pandantivele din dinți și cele din oase de animale.

O abordare etnografică în găsirea unui răspuns

Din legăturile etnografice, utilizarea oaselor umane ca materie primă pentru obiecte este cunoscută, de exemplu, în Asia și America de Sud, dar datele preistorice sunt puține pe teren. Uneori, s-au încercat să înjosească părți ale corpului inamicilor, lucrându-le și ținându-le la vedere. În același timp, părțile corpului membrilor familiei au fost purtate din respect sau atașament, de exemplu, după procesarea lor în pandantive.

De obicei, utilizarea osului uman ca materie primă este asociată cu canibalismul, deoarece pe oase există adesea urme de îndepărtare a cărnii. Cu toate acestea, deficitul de dovezi incontestabile face dificilă verificarea canibalismului pe baza descoperirilor arheologice. Potrivit lui Mannermaa, canibalismul în scopuri rituale poate să fi fost mai frecvent în epoca de piatră decât se credea, dar nu cunoaștem cauzele care ar fi putut sta la baza unor astfel de practici.

„Suprafața pandantivelor din oase pe care le-am investigat este atât de uzată încât nu se pot distinge potențiale urme de tăiere, ceea ce înseamnă că nu avem niciun motiv să suspectăm acte de canibalism pe baza descoperirilor de la Yuzhniy Oleniy Ostrov”, notează Mannermaa.

Bijuterii mai speciale

Cercetătorii consideră că este deosebit de interesant faptul că același tip de pandantive osoase a fost făcut atât din oase de animale, cât și din oase umane, dar și că au fost găsite în aceleași contexte ca și primele.

„Faptul că utilizarea oaselor umane nu a fost subliniată în niciun fel și că obiectele nu se pot distinge și sunt asemănătoare cu obiectele făcute din oase de animale poate indica împletirea animalelor și a oamenilor în viziunea asupra lumii din epoca de piatră”, spune Mannermaa.

„Folosirea oaselor animale și umane împreună în același ornament sau îmbrăcăminte ar fi putut simboliza capacitatea oamenilor de a se transforma în animale în mintea lor, în plus credeau că animalele sunt capabile să ia formă umană. Știm că o astfel de estompare a formelor și a limitelor a fost și încă face parte din viziunea asupra lumii împărtășită de popoarele indigene.”

Vă mai recomandăm și:

Descoperă Acum: Chinezii vor trăi după „sistemul creditelor sociale”, care le va arăta adevărata valoare. Sfântul Graal al paleoantropologiei. Teste de emisii trişate

”Sfântul Graal al paleoantropologiei”: A fost descoperită cea mai veche fosilă a unui animal

Un nou instrument care poate indica ce culoare au ochii, părul şi pielea va avea o contribuţie esenţială în criminalistică şi antropologie

Genomul bacteriei E. coli antice a fost reconstruit folosind fragmente dintr-o mumie italiană